Ca să abordăm tema în stil uşor clişeistic, se poate spune că durerea ne urmăreşte la tot pasul. Ea nu loveşte echitabil şi nu mă refer aici (neapărat) la gradul de intensitate, ci la faptul că o face sexist. 
Avem ca puncte de reper două reclame ale aceluiaşi produs. Două tipuri de durere, aceeaşi soluţie de vindecare. Aceleaşi personaje, contexte diferite. Primul face referire la durerile menstruale cu care se confrunta, evident, o femeie, cel de-al doilea la durerea de cap suportată de către un bărbat. Până acum, nimic nu pare să fie nelalocul lui; este clar, un bărbat nu simți dureri menstruale.
Pe scurt, primul context arată o femeie-mamă pe care copiii şi soţul încearcă să o determine, prin diverse metode, să uite de durerea cu caracter repetitiv din viaţa femeilor: baieţelul cântă la harpă, fetiţa îi aduce un ursuleţ de pluş, iar soţul, nici că ne putem imagina mai bine, îi serveşte masa la pat (să fie oare acesta singurul moment ce motivează un comportament ce presupune o schimbare a rolurilor în casă?). A doua prezentare are în centrul său pe bărbatul-tată. Anticipând starea de spirit, dar și o eventuală durere de cap, mama, respectiv copiii încearcă o “îmblânzire” a spaţiului, astfel încât odată ajuns acasă, tatălui-soţ să nu îi fie accentuată durerea.
Până acum, mai că nu putem reproşa nimic, ar însemna o contrazicere a „orânduielilor naturii”. Dar hai să ne gândim la imaginile celor două genuri care se desprind din spoturile publicitare. Mama este îmbracată într-o ţinută de casă, de unde putem deduce absența acesteia în câmpul muncii (ca să nu folosesc direct construcţia de “casnică”). Sau, ca să nu devenim atât de categorice, să forţăm putin ideea spunând că, într-o aşa perioadă şi-o fi putut lua liber de la serviciu. În tot acest timp, putem observa un tată care vine acasa epuizat. Este îmbrăcat în costum, office şi are o servietă pe care o aruncă pe canapea, pentru a-şi putea masa tâmplele podidite de durere. Desigur că acest om are un serviciu pe măsură, doar trebuie sa întreţină întreaga familie, în cazul în care soţia este casnică, sau să asigure partea majoritară a venitului în cazul în care soţia are o slujbă, probabil nu la fel de bine plătită.
Iată cum produsul prezentat, deşi este capabil să vindece diverse tipuri de durere, nu este, din nefericire, capabil să ne vindece şi de boala stereotipurilor. Şi aici urmatoarea nelămurire: De ce aceste diferenţe ne servesc drept suport pentru o construcție socială eronat alcătuită? Şi din această întrebare mai mult retorică nu vreau să reiasă că se neagă capacitatea produsului de a veni în sprijinul nostru când ne confruntam cu diverse dureri, fie că suntem femei sau bărbaţi. Mai mult decât atât, pare-se că avem de-a face cu două feluri de durere: una pe care iţi este dat sa o suporţi şi n-ai ce face, nu o poţi preveni, decât trata şi o alta pe care o poţi preveni, într-o oarecare măsură, dacă n-ai purta povara unui job solicitant în scopul intreţinerii propriei familii. Vorbim despre datul natural versus datul social. Este adevărat, doar prin intermediul imaginii feminine putem demonstra că produsul funcţionează în cazul durerilor menstruale. Recunoaştem, produsul nu face discriminări pe criterii sexuale, el venind în sprijinul ambelor sexe, însă modul ales de prezentare al acestuia încă ne lasă un gust amar, în sensul în care imaginea genului feminin ar putea fi cu uşurinţă redată şi de o manieră social implicată, la locul de muncă, la un birou, mergând pe stradă etc. Menstruaţia nu ne alocă irevocabil spaţiului privat, după cum durerea de cap nu apare doar pe fondul unei profesii solicitante.
Oare medicamentul tratează şi durerea de cap provocată de discriminarea de gen?
Raluca P.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu