sâmbătă, 30 martie 2013

Campania Românii Frumoşi- sport şi sportive

   Probabil cunoaşteţi campania, poate aţi văzut afişele prin oraş. Proiectul Românii Frumoşi „propune publicului larg personalităţi contemporane din diverse domenii. Pentru că nu învăţăm despre ei în şcoală. Pentru că media promovează pseudo-valori, prea puţin elita. Pentru că nu există o galerie de texte şi imagini cu personalităţi contemporane marcante.” Campania are un site, afise si bannere, expozitii foto care vor fi expuse în mai multe oraşe.

   Ca feministă cârcotaşă ce sunt, am mai multe probleme cu acest tip de abordări concentrate pe „elite” şi referitor la cum sunt înţelese „elitele” astea. Nu vreau să scriu aici despre toate problemele pe care eu le văd în campania asta, doar despre cum sunt prezentate în cadrul proiectului „Româncele frumoase”, mai ales una dintre ele şi despre cât ne spune asta despre stereotipurile de gen de care parcă nu mai scăpăm.

    De Crina Coco Popescu probabil aţi auzit. Pe site-ul proiectului este prezentată astfel: „are 18 ani… și este sportiva Anului 2009, 2010 şi 2011, la categoria alpinism de altitudine. Are în palmares 7 recorduri mondiale de vârstă şi două europene. Este Maestră a Sportului de la vârsta de 14 ani. Este prima alpinistă din lume care încheie Circuitul Seven Volcanoes al celor mai înalţi vulcani de pe fiecare continent şi singura alpinistă din lume în echipă, care a făcut premieră pe Mt. Sidley – Antarctica. Este iniţiatoarea proiectului 7 Munti din Grădina Carpaţilor.”

   Este vorba astfel de o tânără femeie cu o impresionantă carieră sportivă. Care iubeşte alpinismul şi munţii. Care are mai multe iniţiative şi proiecte proprii, care a stabilit propriile recorduri, care are o pasiune şi care munceşte mult.  Ei, cum credeţi că au înţeles cei de la Românii Frumoşi să o prezinte... Eu am vazut afisul tronând imens pe un bloc, fratele meu este cel care mi-a atras atentia asupra lui, amândoi am pufnit in ras-plâns. Poza-afiş a campaniei pentru Coco Popescu este aceasta:


   O femeie, oricât ar fi ea de sportivă, puternică şi cu reuşite, nu poate fi prezentată în aşa campanie mainstream respectabilă decât....în rochie de seară, vaporoasă şi subţire. Las la o parte gândurile sarcastice care mi-au venit în minte cu privire la probabil nenumăratele ocazii în care Crina Coco Popescu s-a plimbat pe munte în rochie de seara. Eventual sus de tot pe munte, în vânt, frig şi zăpadă. Important aici este că reprezentarea acestei tinere femei nu s-a putut face decât lăsând la propriu în urmă toate caracteristicile activităţii ei. Mesajul genizat al acestei poze, pentru noi, pentru ea, pentru toată lumea, este că după ce lasă în urmă echipamentul, rucsacul şi geaca de munte, Coco este şi ea, totuşi „feminină”. Ca să nu se sperie lumea, nu de alta! 

     Acest tip de reprezentare este caracteristic majorităţii campaniilor publicitare sau campanii de media în general care prezintă femei sportive. Cumva este vorba de o „îmblânzire”, o aducere înapoi la norma de gen predominantă. Pe blog am postat de exemplu un material video privind reprezentarea genului în publicitate: The Codes of Gender in Advertising şi daca vizionaţi la minutul 56 exact asemenea situaţii sunt prezentate.
   
   De curiozitate am intrat şi pe blogul lui Coco Popescu şi pe site-ul ei, ca să văd: ea cum se reprezintă? Atunci când nu apar în peisaj fotografii profesionişti, PR-ul şi profesioniştii imaginii de tot felul. Eu nici nu mai comentez mai mult, vă las doar cu imaginile de mai jos. Priviţi-le şi priviţi apoi şi poza de mai sus din campania „Românii frumoşi”....uf.

Alice I.




sâmbătă, 23 martie 2013

Dau mopul pe-un bilet de avion!



Propunere revolutionară Czech Airlines: femeile pot lăsa deoparte curățenia de primăvară, singura lor preocupare în această perioadă! 
Atenție, locurile sunt limitate, cele care nu-și cumpără bilete rămân cu mopul și găleata!


Ioana D.

marți, 12 martie 2013

Suprasexualizarea fetițelor, femeilor și Chutian Auto Culture Festival


De câte ori nu ni s-a spus, atunci când ne-am revoltat că apar în mass-media femei mai mult goale decât îmbrăcate, că nu le pune nimeni să facă asta și că este vina lor că sunt tratate ca niște obiecte de decor sau sexuale? Suprasexualizarea femeii este un fenomen deloc nou și din ce în ce mai promovat. Este de ajuns să te uiți la o emisiune ca cea a lui Lazarus, Pe bune, ca să vezi striptis cu mult înainte de miezul nopții și corpuri mai mult goale defilând prin platoul emisiunii, specialiști vorbind despre industria porno și despre femeile "fake din cap până-n picioare" cărora ar merita să le pui un ghiveci în brațe și să le comanzi: "Hai, la decor!" (Lazarus).

Sunt aceste femei singurele vinovate pentru promovarea imaginii lor sau mai sunt și alți factori care influențează aparițiile "bombelor sexy" în mass-media? Mă gândeam să răspund la această întrebare dând ca exemplu emisiunea justițiarului Bond din Carpați, Lazarus, Luis Lazarus, când am rămas mută de uimire la niște poze din presa internațională. Este vorba despre câteva poze de la salonul auto din noiembrie de la Wuhan, din China. Organizatorii salonului au folosit, pentru atragerea publicului doritor de mașini (presupun că acest public este în esență masculin), cinci fetițe în costume de baie, pozând în ipostaze "sexy".

  
Acest lucru nu s-a întâmplat oricum, ci cu acordul părinților și într-o societate care permite acest lucru. Să ne înțelegem, aceste fetițe nu își doresc să fie dive, nici măcar nu cred că își dau seama în ce ipostaze sunt puse. Părinții lor, pentru a-și face odorul cunoscut din fragedă pruncie, le exploatează sexualitatea de pe acum. Că ești părinte sau că ești pește, în acest moment nu mai văd nicio diferență. De ce ai vrea ca fetița ta să devină o divă de la cinci ani și să o pregătești pentru a da ștafeta, mai târziu, unuia care nu o va trata diferit și care o va cumpăra așa cum o vinzi?

Cum își justifică organizatorul ideea de a transforma privitorii mașinilor în eventuali pedofili? Iertați-mi imaginația, dar nu cred că, în pozițiile respective, copilele pot fi privite ca niște ființe drăgălașe și atât. Directoarea organizării evenimentului justifică alegerea fetițelor prin dorința lor, așa cum un părinte justifică faptul că i-a cumpărat fetiței de trei ani o bucătărie în miniatură prin dorința copilei, pasându-i responsabilitatea pentru felul în care gândește sau crește: "Dacă dați căutare după cuvintele cheie "copii" și "costum de baie" pe un motor de căutare Internet, veți găsi zeci de mii de rezultate despre concursuri de costume de baie pentru copii. E natural pentru copii să poarte costume de baie și lucruri care le plac" (magicmaman.com). E bine să nu fii responsabil pentru monstruozitățile pe care le gîndești, e comod, nu-i așa?

În ce privește existența unui astfel de eveniment, și părinții și organizatorii se apără spunând că aceasta este o practică curentă în China. Serios? În lumea asta sunt practici curente precum prostituția și vânzarea drogurilor. Doar nu o să ne educăm copiii de mici să și le însușească? Mai mult, directoarea evenimentului spune că evenimentul le-a dat fetițelor "mai multă încredere în ele" (terrafemina.com). Trezirea! Încrederea în sine și încrederea în atracția fizică a unui corp nu sunt unul și același lucru. Încrederea de sine se poate obține prin rezultate bune la grădiniță sau competițiile sportive pentru copii, nu pozând lasciv pe mașini.

Cât despre spectatori, cum și-ar putea justifica bărbații și femeile care le fotografiază atitudinea (în toate pozele văd oameni amuzați, încântați)? Prin ideea că privesc niște fetițe haioase transformate în accesorii pentru mașini? Ar trebui să fie oripilați. Să reclame organizatorii și să ceară ca astfel de evenimente să nu mai aibă loc. Sper că au fost câțiva care au făcut-o. Din fericire, mai multe organizații internaționale pentru drepturile copilului și ale femeii au luat atitudine.

De ce se întâmplă toate astea? Răspunsul este unul simplu: pentru că femeile au fost și sunt încă cultivate să placă la vedere, să fie mute și să nu își folosească nimic din creier. Cum poți să devii o femeie independentă atunci când ceea ce ți se inculcă este nevoia de a deveni bombă sexy pentru a atrage bărbați? Dragi părinți, nu este prea târziu să vă educați copiii frumos. Nu mai educați băieții în direcția machismului și fetele în cea a suprasexualizării! Educați-i la fel. Lăsați-i să devină creativi, curajoși, independenți, încrezători în forțele proprii, frumoși și eleganți prin ceea ce gândesc și spun. Poate că este târziu pentru femeile care douăzeci de ani nu au auzit decât că au un corp de care să se folosească, niște funcții reproductive pe care trebuie să și le îndeplinească și niște mâini care trebuie să muncească în slujba bărbatului. Poate că e târziu pentru bărbații care au fost învățați că femeile trebuie să se supună bărbatului, dar nu e târziu să denunțăm zi de zi gândirea defectă dând exemple frumoase copiilor noștri și celor din jur. Și mai ales, cultivați-vă copiii, fețite și băieți, cu respectul de semeni de orice sex, orientare sexuală, etnie, religie, de oameni.

Pentru mai multe detalii, vedeți și știrea care a declanșat această analiză: 


Simona N 

duminică, 10 martie 2013

Pizzicato: macaroane, pizza și femei


                             
Descrierea celor de la Pizzicato este de livrare de pizza şi mâncare la domiciliu, însă femeile par a face parte din meniul pus la dispoziţie de ei. Îmbrăcate ca pentru o şedinţă foto din alt registru, femeile din reclamă sunt ori parte a ofertei, ori obiect decorativ, susţinând mâncărurile în palme ori pe picioare. Oricare dintre variante este ofensatoare. Sloganul este în concordanţă cu mesajul reclamei: “Gătite pentru tine”. Vazand imaginile, nu e sigur cine se presupune că sunt “gatitele”, mâncărurile sau femeile care le prezintă?




Nu era de ajuns că femeia este asociată cu bucătăria (deh, original și creativ, ce sa zic...), trebuia să mai fie transformată şi în dispozitiv de susţinere a pizzei, că farfurii nu mai există pe această planetă. Îmi cer scuze, am greşit: dispozitiv sexy de susţinere a pizzei, că altfel nu mai avea niciun şarm, nu-i aşa? În zilele noastre, nu se mai poate mânca decât de pe corpul unor modele. Ajungi sa te intrebi unde-s vremurile porţelanurilor?





Ioana D.

vineri, 8 martie 2013

De 8 Martie vrem reprezentare, nu doar flori şi mărţişoare!

De 8 Martie lumea îşi aduce aminte de femei! Este ziua în care primesc mulţumiri oficiale pentru toate activităţile de îngrijire din timpul anului, iar noi ne simţim împăcaţi pentru că le vedem emoţionate de atâta recunoştinţă.



Este luna în care publicitarii îşi amintesc ca femeile trebuie să fie răsfăţate cu produse de îngrijire personală (cu parfumul x, cu loţiunea de corp y, cu rujul z), că trebuie să le fie adus un omagiu binecuvenit după atâta muncă şi dăruire, pentru că fiecare zi din viaţa noastră este lipsită de responsabilităţi casnice datorită lor. În luna Martie, spaţiile comerciale sunt invadate de reclame care ne îndeamnă să bifăm datoria anuală de a le mulţumi femeilor că au grijă de noi. De 8 Martie trebuie să respectăm femeile, nu contează că în restul anului nu o facem, astăzi este ziua lor.
Noi credem ca este timpul ca drepturile femeilor să fie respectate în fiecare zi, nu doar cu ocazii speciale şi ne dorim o reprezentare reală a intereselor femeilor în spaţiul public! Si ne dorim o marcare adecvata a zilei de 8 martie, zi de lupta pentru drepturi greu castigate, lupta pe care prea multi  prefera sa o ...ascunda sub un covor de poezioare si floricele

Andreea B.

luni, 4 martie 2013

Neolin. Durerea- un dat de sex femeiesc si de gen masculin.



Ca să abordăm tema în stil uşor clişeistic, se poate spune că durerea ne urmăreşte la tot pasul. Ea nu loveşte echitabil şi nu mă refer aici (neapărat) la gradul de intensitate, ci la faptul că o face sexist. 
Avem ca puncte de reper două reclame ale aceluiaşi produs. Două tipuri de durere, aceeaşi soluţie de vindecare. Aceleaşi personaje, contexte diferite. Primul face referire la durerile menstruale cu care se confrunta, evident, o femeie, cel de-al doilea la durerea de cap suportată de către un bărbat. Până acum, nimic nu pare să fie nelalocul lui; este clar,  un bărbat nu simți dureri menstruale. 

Pe scurt, primul context arată o femeie-mamă pe care copiii şi soţul încearcă să o determine, prin diverse metode, să uite de durerea cu caracter repetitiv din viaţa  femeilor: baieţelul cântă la harpă, fetiţa îi aduce un ursuleţ de pluş, iar soţul, nici că ne putem imagina mai bine, îi serveşte masa la pat (să fie oare acesta singurul moment ce motivează un comportament ce presupune o schimbare a rolurilor în casă?).  A doua prezentare are în centrul său pe bărbatul-tată. Anticipând starea de spirit, dar și o eventuală durere de cap, mama, respectiv copiii încearcă o “îmblânzire” a spaţiului, astfel încât odată ajuns acasă, tatălui-soţ să nu îi fie accentuată durerea.

Până acum, mai că nu putem reproşa nimic, ar însemna o contrazicere a „orânduielilor naturii”. Dar hai  să ne gândim la imaginile celor două genuri care se desprind din spoturile publicitare. Mama este îmbracată într-o ţinută de casă, de unde putem deduce absența acesteia în câmpul muncii (ca să nu folosesc direct construcţia de “casnică”). Sau, ca să nu devenim atât de categorice, să forţăm putin ideea spunând că, într-o aşa perioadă şi-o fi putut lua liber de la serviciu. În tot acest timp, putem observa un tată care vine acasa epuizat. Este îmbrăcat în costum, office şi are o servietă pe care o aruncă pe canapea, pentru a-şi putea masa tâmplele podidite de durere. Desigur că acest om are un serviciu pe măsură, doar trebuie sa întreţină întreaga familie, în cazul în care soţia este casnică, sau să asigure partea majoritară a venitului în cazul în care soţia are o slujbă, probabil nu la fel de bine plătită. 

Iată cum produsul prezentat, deşi este capabil să vindece diverse tipuri de durere,  nu este, din nefericire, capabil să ne vindece şi de boala stereotipurilor. Şi aici urmatoarea nelămurire: De ce aceste diferenţe ne servesc drept suport pentru o  construcție socială eronat alcătuită? Şi din această întrebare mai mult retorică nu vreau să reiasă că se neagă capacitatea produsului de a veni în sprijinul nostru când ne confruntam cu diverse dureri, fie că suntem femei sau bărbaţi. Mai mult decât atât, pare-se că avem de-a face cu două feluri de durere: una pe care iţi este dat sa o suporţi şi n-ai ce face, nu o poţi preveni, decât trata şi o alta pe care o poţi preveni, într-o oarecare măsură, dacă n-ai purta povara unui job solicitant în scopul intreţinerii propriei familii. Vorbim despre datul natural versus datul social. Este adevărat, doar prin intermediul imaginii feminine putem demonstra că produsul funcţionează în cazul durerilor menstruale.  Recunoaştem, produsul nu face discriminări pe criterii sexuale, el venind în sprijinul ambelor sexe, însă modul ales de prezentare al acestuia încă ne lasă un gust amar, în sensul în care imaginea genului feminin ar putea fi cu uşurinţă redată şi de o manieră social implicată, la locul de muncă, la un birou, mergând pe stradă etc. Menstruaţia nu ne alocă irevocabil spaţiului privat, după cum durerea de cap nu apare doar pe fondul unei profesii solicitante. 

Oare medicamentul  tratează şi  durerea de cap provocată de  discriminarea de gen?

Raluca P.