luni, 6 februarie 2012

Margarina Unirea


Nu credeam că o reclamă mă poate duce la un process de introspectie asa de profund. La recomandarea unei cititoare a blogului am vizionat reclama la margarina Unirea. Privirea mustrătoare a copiilor mă bântuie și acum. Eu ca eu, că încă nu am copii, dar mă gândesc ce o fi fost în sufletul bietelor mame care crezând că trăiesc în sec XXI, după mișcări de emancipare, au îndrăznit să iasă din bucătarie, mai mult, chiar din casă, să aibă o slujbă, carieră și să nu mai facă în fiecare zi copiilor o prăjitura cu propria lor trudă. Parcă aud vocea Unirea: Rea Mamă! Rea!
După ce teama de privirea micuților a trecut, a începutul procesul de introspecție din perspectivă culinară și așa am început interogatoriul cu mine însămi. Prima întrebare: Când am făcut ultima oară o prăjitură? Răspuns: Tăcere A doua întrebare: Ai făcut vreodată vreo prăjitură? Răspuns: Tăcere. A treia întrebare: Și de ce contează? Întrebarea a fost retorică, nu am mai așteptat răspunsul. Așadar m-am trezit si fără mustrări de conștiință si fără prăjituri- comenta Alice I. aici pe blog „nu știu cum ne mai rabdă pământul”, ființe neproducătoare de prăjituri ce suntem.
Închei in stilul Unirea: Draga Unirea, ai făcut tu reclama asta pentru noi femeile? Ia zi, ai făcut? Fă-ți timp, cunoaște-ți și nu îți certa consumatoarele!

Miruna M.

P.S Mulțumim Femei din România pentru recomandare! Găsiți reclama comentată de Femei din România aici

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu